normative-proiectare.roversiune Beta

Utile / Ancoraje și suprapuneri

Ancorarea și înnădirea prin suprapunere a armăturilor conform normativelor în vigoare în România

Suprastructură

Calculul după cerințele cele mai restrictive din NP 007/2025 (cadre), P 100-1/2013 cu OMDRAP 2956/2019 (inclusiv zidăria confinată), CR 2-1-1.1/2022 (pereți) și SR EN 1992-1-1.

Grinzi ale structurilor în cadre

Ancorarea barelor de grindă în noduri și înnădirea lor în câmp — NP 007/2025, 6.3.4, cu P 100-1/2013 (OMDRAP 2956/2019) și SR EN 1992-1-1.

Condiții

  1. 1.Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    \begingathered f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd \ f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c \ η_1 = 1,0 (aderență bună),\quad 0,7 (nesatisfăcătoare) \ η_2 = \begincases 1,0 & φ ≤ 32 mm \ (132 - φ)/100 & φ > 32 mm \endcases \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  2. 2.Efortul de calcul, lungimea minimă de ancorare și ciocul în zonele critice ale cadrelor, conform NP 007/2025 și P 100-1/2013

    \begingathered σ_sd = 1,20 f_yd (zone critice) \ l_bd ≥ 40 d_bl; \qquad l_cioc ≥ 12 d_bl \endgathered

    Referința: NP 007/2025, 6.3.4 (2)–(4), (8), (11)–(13), relația (6.46), p. 66–68; P 100-1/2013, 5.7.1 (4), p. 112; OMDRAP 2956/2019, pct. 42, p. 5

  3. 3.Lungimea minimă de înnădire prin suprapunere la cadre (Tabelul 6.1), conform NP 007/2025

    l_0 ≥ \begincases 40 d_bl & < 25\% \ 45 d_bl & 33\% \ 55 d_bl & 50\% \ 60 d_bl & > 50\% \endcases

    Referința: NP 007/2025, 6.3.4 (9)–(10), Tabelul 6.1, p. 67; P 100-1/2013, 5.7.2.2 (1), p. 114

  4. 4.Armătura transversală în zonele de suprapunere, conform NP 007/2025 și P 100-1/2013 (cu OMDRAP 2956/2019)

    s ≤ \min((h)/(4); 100 mm), \qquad A_sw1 ≥ s \fracd_bL50 \fracf_ydf_ywd

    Referința: NP 007/2025, 6.3.4 (21)–(22), relațiile (6.50)–(6.51), p. 70; P 100-1/2013, 5.7.3 (5)–(6), p. 114; OMDRAP 2956/2019, pct. 45, p. 5

Detalii
Condițiile de aderență după SR EN 1992-1-1, Figura 8.2betonareαa) 45° ≤ α ≤ 90°betonarehb) h ≤ 250 mmbetonare250c) h > 250 mmbetonare300hd) h > 600 mm
aderență bună (η₁ = 1,0)aderență nesatisfăcătoare (η₁ = 0,7)

Cum se stabilesc condițiile de aderență

Condițiile de aderență sunt „bune” când este îndeplinită oricare dintre situațiile:

  • a) barele sunt înclinate față de orizontală cu un unghi α între 45° și 90° (inclusiv barele verticale), în orice element;
  • b) elementul are înălțimea h ≤ 250 mm — toate barele;
  • c) elementul are înălțimea h > 250 mm — barele aflate în cei 250 mm de jos (față de fundul cofrajului);
  • d) elementul are înălțimea h > 600 mm — barele aflate la mai mult de 300 mm sub fața superioară, în direcția betonării.

În toate celelalte cazuri — zonele hașurate — condițiile sunt „nesatisfăcătoare” (η₁ = 0,7), la fel ca pentru barele din elementele turnate în cofraje glisante, cu excepția cazului când se poate demonstra că aderența e bună. De exemplu: barele de la partea superioară a unei grinzi cu h = 500 mm sunt în condiții nesatisfăcătoare (cazul c), iar barele de jos și etrierii verticali — în condiții bune.

Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2) și Figura 8.2, p. 126–127 (schemă refăcută după figură).

  • Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    Valoarea de calcul a efortului unitar ultim de aderență; α_ct = 1,0 (anexa națională), γ_c = 1,5; f_ctk,0,05 se limitează la valoarea clasei C60/75. Condițiile de aderență („bune” sau „în toate celelalte cazuri”) depind de poziția barei la betonare (Figura 8.2) și se aleg în calculator; η_1 = 0,7 și la elementele realizate în cofraje glisante.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  • Efortul de calcul, lungimea minimă de ancorare și ciocul în zonele critice ale cadrelor, conform NP 007/2025 și P 100-1/2013

    Lungimile de ancorare și de înnădire se stabilesc din efortul din bară la formarea mecanismului plastic; pe lungimea zonelor critice, efortul de proiectare din armăturile longitudinale este 1,20·f_yd. Lungimea de ancorare se măsoară de la 5·d_bL de la fața elementului în care se ancorează; barele de grindă care se opresc în noduri se îndoaie în interiorul carcasei stâlpului, cu partea dreaptă a ciocului ≥ 12·d_bl, cu cel mult o îndoire. P 100-1/2013 (5.7.1 (4), modificat prin OMDRAP 2956/2019 pct. 42) cere la DCH lungimi de ancorare ale barelor întinse cu 20% mai mari decât după SR EN 1992-1-1; textele nu precizează dacă majorarea se cumulează cu 1,20·f_yd din NP 007 — la DCH calculatorul le calculează pe amândouă și ia maximul.

    Sursa: NP 007/2025, 6.3.4 (2)–(4), (8), (11)–(13), relația (6.46), p. 66–68; P 100-1/2013, 5.7.1 (4), p. 112; OMDRAP 2956/2019, pct. 42, p. 5

  • Lungimea minimă de înnădire prin suprapunere la cadre (Tabelul 6.1), conform NP 007/2025

    Valorile minime ale lungimii de înnădire prin suprapunere, după raportul dintre aria armăturilor înnădite în secțiune și aria tuturor armăturilor (Tabelul 6.1), cu interpolare liniară — în calculator între 25% și 33% și între 33% și 50%, iar peste 50% 60·d_bl. Dacă forța axială din stâlp e de întindere în combinația seismică, lungimile de ancorare și de înnădire cresc cu 50% (și P 100-1, 5.7.2.2). Minimul se aplică oricărei înnădiri, inclusiv celei din zona critică (relația (6.49)). Raportul din Tabelul 6.1 (aria barelor înnădite / aria tuturor barelor din secțiune) nu e definit la fel ca ρ_1 din SR EN 1992-1-1; calculatorul folosește aceeași valoare pentru ambele.

    Sursa: NP 007/2025, 6.3.4 (9)–(10), Tabelul 6.1, p. 67; P 100-1/2013, 5.7.2.2 (1), p. 114

  • Armătura transversală în zonele de suprapunere, conform NP 007/2025 și P 100-1/2013 (cu OMDRAP 2956/2019)

    Distanța dintre armăturile transversale în zonele de suprapunere (h — înălțimea secțiunii; aceeași formă în P 100-1, 5.7.3 (5), modificat prin OMDRAP 2956/2019 pct. 45) și aria unei ramuri a armăturii transversale în zona de înnădire.

    Sursa: NP 007/2025, 6.3.4 (21)–(22), relațiile (6.50)–(6.51), p. 70; P 100-1/2013, 5.7.3 (5)–(6), p. 114; OMDRAP 2956/2019, pct. 45, p. 5

Date de intrare

Valori comune

f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c
= \frac1,0 · 1,81,5 = 1,20 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16); f_ctk,0,05 (C25/30) din Tabelul 3.1, p. 33)
f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd
= 2,25 · 1 · 1 · 1,20 = 2,70 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2); aderență bună, p. 126)
σ_sd = 1,20 f_yd
= 1,2 · \frac5001,15 = 521,7 MPa
l_b,rqd = (φ)/(4) · \fracσ_sdf_bd
= (16)/(4) · \frac521,72,70 = 772,9 mm
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2), relația (8.3), p. 127)
σ_sd = \fracσ_sdf_yd · f_yd
= 1 · \frac5001,15 = 434,8 MPa
l_b,rqd = (φ)/(4) · \fracσ_sdf_bd
= (16)/(4) · \frac434,82,70 = 644,1 mm
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2), relația (8.3), p. 127)

✓ Ø16 ≤ d_bL,max = 21,6 mm în nod (NP 007, (6.48))

Rezultate

1

Ancorare

Lungimea de ancorare calculată conform NP 007/2025 și SR EN 1992-1-1:2004.

Lungimea de ancorare l_bd (zonă critică, σ_sd = 1,20·f_yd)
≥ 772,9 mm
l_b,min = \max\0,3 l_b,rqd; 10φ; 100\
= \max\231,9; 160; 100\ = 231,9 mm
l_bd = \max\l_b,rqd; l_b,min\
= \max\772,9; 231,9\ = 772,9 mm
l_bd,NP007 = \max\772,9; 40 d_bl
= 640,0\ = 772,9 mm

α_1…α_5 = 1,0 (fără reduceri — acoperitor). Lungimea se măsoară de la 5·d_bL de la fața elementului în care se ancorează.

NP 007/2025, 6.3.4 (3), (8), (10)–(11), p. 66–67; SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3–8.4.4, p. 127–128

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.
Lungimea ciocului
≥ 482,9 mm
l_drept = b - c - 5 d_bL
= 400 - 30 - 5 · 16 = 290,0 mm
l_cioc = l_bd - l_drept
= 772,9 - 290,0 = 482,9 mm
l_cioc ≥ 12 d_bl = 12 · 16
= 192,0 mm → l_cioc = 482,9 mm

Lungimea se măsoară în lungul axei barei; raza de îndoire nu e scăzută (acoperitor).

NP 007/2025, 6.3.4 (11)–(13), p. 67–68

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.

Condiții pentru ancorare

  • Diametrul maxim al barelor de grindă care trec prin nod (nod intermediar); bara aleasă: Ø16

    d_bL ≤ 10 \frac1 + 0,8 ν_d1 + 0,75 A_s2/A_s1 \fracf_ctmf_yd h_c = 10 · \frac1 + 0,8 · 0,31 + 0,75 · 0,5 · \frac2,6434,8 · 400 = 21,6 mm

    NP 007/2025, 6.3.4 (15), relația (6.48), p. 68–69; P 100-1/2013, 5.7.2.1 (2), p. 113

2

Înnădire prin suprapunere

Lungimea de suprapunere l₀ și condițiile zonei de înnădire determinate conform NP 007/2025, SR EN 1992-1-1:2004 și OMDRAP 2956/2019.

Lungimea de suprapunere l₀ (în afara zonelor critice)
≥ 910,9 mm
α_6 = ((ρ_1)/(25))^0,5
= ((50)/(25))^0,5 = 1,414 → 1,414214
l_0,min = \max\0,3 α_6 l_b,rqd; 15φ; 200\
= \max\273,3; 240; 200\ = 273,3 mm
l_0 = \max\α_6 l_b,rqd; l_0,min\
= \max\910,9; 273,3\ = 910,9 mm
l_0,min,NP007 = 55,00 d_bl
= 55,00 · 16 = 880,0 mm\quad (Tabelul 6.1, 50\%)
l_0 = \max\910,9; 880,0\ = 910,9 mm

α_1…α_5 = 1,0 (fără reduceri — acoperitor).

NP 007/2025, 6.3.4 (9)–(10), Tabelul 6.1, p. 67; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.3, p. 132

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.

Condiții pentru zona de înnădire

  • Distanța maximă dintre armăturile transversale în zona de suprapunere

    s ≤ \min((h)/(4); 100) = \min((600)/(4); 100) = 100,0 mm

    NP 007/2025, 6.3.4 (21), relația (6.50), p. 70; OMDRAP 2956/2019, pct. 45, p. 5

  • Aria minimă a unei ramuri a armăturii transversale în zona de înnădire (același oțel: f_yd = f_ywd)

    A_sw1 ≥ s \fracd_bL50 \fracf_ydf_ywd = 100,0 · (16)/(50) · 1 = 32,0 mm^2

    NP 007/2025, 6.3.4 (22), relația (6.51), p. 70

  • Decalajul longitudinal minim al suprapunerilor vecine

    0,3 l_0 = 0,3 · 910,9 = 273,3 mm

    SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3), p. 131

  • Distanța liberă maximă între barele suprapuse (fără mărirea lui l₀)

    \min\4φ; 50\ = \min\64; 50\ = 50 mm

    SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3), p. 131

  • Înnădirile prin suprapunere se fac în afara nodurilor și a zonelor critice, la cel puțin 1,5·h_w de capetele grinzii

    1,5 h_w = 1,5 · 600 = 900,0 mm

    NP 007/2025, 6.3.4 (6), p. 66

Stâlpi ai structurilor în cadre

Ancorarea și înnădirea barelor de stâlp — NP 007/2025, 6.3.4, cu P 100-1/2013 (OMDRAP 2956/2019) și SR EN 1992-1-1.

Condiții

  1. 1.Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    \begingathered f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd \ f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c \ η_1 = 1,0 (aderență bună),\quad 0,7 (nesatisfăcătoare) \ η_2 = \begincases 1,0 & φ ≤ 32 mm \ (132 - φ)/100 & φ > 32 mm \endcases \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  2. 2.Efortul de calcul, lungimea minimă de ancorare și ciocul în zonele critice ale cadrelor, conform NP 007/2025 și P 100-1/2013

    \begingathered σ_sd = 1,20 f_yd (zone critice) \ l_bd ≥ 40 d_bl; \qquad l_cioc ≥ 12 d_bl \endgathered

    Referința: NP 007/2025, 6.3.4 (2)–(4), (8), (11)–(13), relația (6.46), p. 66–68; P 100-1/2013, 5.7.1 (4), p. 112; OMDRAP 2956/2019, pct. 42, p. 5

  3. 3.Lungimea minimă de înnădire prin suprapunere la cadre (Tabelul 6.1), conform NP 007/2025

    l_0 ≥ \begincases 40 d_bl & < 25\% \ 45 d_bl & 33\% \ 55 d_bl & 50\% \ 60 d_bl & > 50\% \endcases

    Referința: NP 007/2025, 6.3.4 (9)–(10), Tabelul 6.1, p. 67; P 100-1/2013, 5.7.2.2 (1), p. 114

  4. 4.Înnădirea în zona critică, conform NP 007/2025 și P 100-1/2013 (cu OMDRAP 2956/2019)

    l_0 = 2√((A_s')/(A_s)) l_bd ≤ 1,5 l_bd

    Referința: NP 007/2025, 6.3.4 (7), (16), (20), relația (6.49), p. 67–70; P 100-1/2013, 5.7.3 (1), (4), relația (5.48), p. 114; OMDRAP 2956/2019, pct. 43, p. 5

  5. 5.Armătura transversală în zonele de suprapunere, conform NP 007/2025 și P 100-1/2013 (cu OMDRAP 2956/2019)

    s ≤ \min((h)/(4); 100 mm), \qquad A_sw1 ≥ s \fracd_bL50 \fracf_ydf_ywd

    Referința: NP 007/2025, 6.3.4 (21)–(22), relațiile (6.50)–(6.51), p. 70; P 100-1/2013, 5.7.3 (5)–(6), p. 114; OMDRAP 2956/2019, pct. 45, p. 5

Detalii
Condițiile de aderență după SR EN 1992-1-1, Figura 8.2betonareαa) 45° ≤ α ≤ 90°betonarehb) h ≤ 250 mmbetonare250c) h > 250 mmbetonare300hd) h > 600 mm
aderență bună (η₁ = 1,0)aderență nesatisfăcătoare (η₁ = 0,7)

Cum se stabilesc condițiile de aderență

Condițiile de aderență sunt „bune” când este îndeplinită oricare dintre situațiile:

  • a) barele sunt înclinate față de orizontală cu un unghi α între 45° și 90° (inclusiv barele verticale), în orice element;
  • b) elementul are înălțimea h ≤ 250 mm — toate barele;
  • c) elementul are înălțimea h > 250 mm — barele aflate în cei 250 mm de jos (față de fundul cofrajului);
  • d) elementul are înălțimea h > 600 mm — barele aflate la mai mult de 300 mm sub fața superioară, în direcția betonării.

În toate celelalte cazuri — zonele hașurate — condițiile sunt „nesatisfăcătoare” (η₁ = 0,7), la fel ca pentru barele din elementele turnate în cofraje glisante, cu excepția cazului când se poate demonstra că aderența e bună. De exemplu: barele de la partea superioară a unei grinzi cu h = 500 mm sunt în condiții nesatisfăcătoare (cazul c), iar barele de jos și etrierii verticali — în condiții bune.

Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2) și Figura 8.2, p. 126–127 (schemă refăcută după figură).

  • Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    Valoarea de calcul a efortului unitar ultim de aderență; α_ct = 1,0 (anexa națională), γ_c = 1,5; f_ctk,0,05 se limitează la valoarea clasei C60/75. Condițiile de aderență („bune” sau „în toate celelalte cazuri”) depind de poziția barei la betonare (Figura 8.2) și se aleg în calculator; η_1 = 0,7 și la elementele realizate în cofraje glisante.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  • Efortul de calcul, lungimea minimă de ancorare și ciocul în zonele critice ale cadrelor, conform NP 007/2025 și P 100-1/2013

    Lungimile de ancorare și de înnădire se stabilesc din efortul din bară la formarea mecanismului plastic; pe lungimea zonelor critice, efortul de proiectare din armăturile longitudinale este 1,20·f_yd. Lungimea de ancorare se măsoară de la 5·d_bL de la fața elementului în care se ancorează; barele de grindă care se opresc în noduri se îndoaie în interiorul carcasei stâlpului, cu partea dreaptă a ciocului ≥ 12·d_bl, cu cel mult o îndoire. P 100-1/2013 (5.7.1 (4), modificat prin OMDRAP 2956/2019 pct. 42) cere la DCH lungimi de ancorare ale barelor întinse cu 20% mai mari decât după SR EN 1992-1-1; textele nu precizează dacă majorarea se cumulează cu 1,20·f_yd din NP 007 — la DCH calculatorul le calculează pe amândouă și ia maximul.

    Sursa: NP 007/2025, 6.3.4 (2)–(4), (8), (11)–(13), relația (6.46), p. 66–68; P 100-1/2013, 5.7.1 (4), p. 112; OMDRAP 2956/2019, pct. 42, p. 5

  • Lungimea minimă de înnădire prin suprapunere la cadre (Tabelul 6.1), conform NP 007/2025

    Valorile minime ale lungimii de înnădire prin suprapunere, după raportul dintre aria armăturilor înnădite în secțiune și aria tuturor armăturilor (Tabelul 6.1), cu interpolare liniară — în calculator între 25% și 33% și între 33% și 50%, iar peste 50% 60·d_bl. Dacă forța axială din stâlp e de întindere în combinația seismică, lungimile de ancorare și de înnădire cresc cu 50% (și P 100-1, 5.7.2.2). Minimul se aplică oricărei înnădiri, inclusiv celei din zona critică (relația (6.49)). Raportul din Tabelul 6.1 (aria barelor înnădite / aria tuturor barelor din secțiune) nu e definit la fel ca ρ_1 din SR EN 1992-1-1; calculatorul folosește aceeași valoare pentru ambele.

    Sursa: NP 007/2025, 6.3.4 (9)–(10), Tabelul 6.1, p. 67; P 100-1/2013, 5.7.2.2 (1), p. 114

  • Înnădirea în zona critică, conform NP 007/2025 și P 100-1/2013 (cu OMDRAP 2956/2019)

    Înnădirea barelor longitudinale ale stâlpilor (și ale elementelor de margine ale pereților) în zona critică; A_s'/A_s este proporția barelor înnădite. În zonele critice cu deformații plastice semnificative nu se fac înnădiri prin suprapunere; la stâlpii DCH, înnădirea se face în afara zonelor critice.

    Sursa: NP 007/2025, 6.3.4 (7), (16), (20), relația (6.49), p. 67–70; P 100-1/2013, 5.7.3 (1), (4), relația (5.48), p. 114; OMDRAP 2956/2019, pct. 43, p. 5

  • Armătura transversală în zonele de suprapunere, conform NP 007/2025 și P 100-1/2013 (cu OMDRAP 2956/2019)

    Distanța dintre armăturile transversale în zonele de suprapunere (h — înălțimea secțiunii; aceeași formă în P 100-1, 5.7.3 (5), modificat prin OMDRAP 2956/2019 pct. 45) și aria unei ramuri a armăturii transversale în zona de înnădire.

    Sursa: NP 007/2025, 6.3.4 (21)–(22), relațiile (6.50)–(6.51), p. 70; P 100-1/2013, 5.7.3 (5)–(6), p. 114; OMDRAP 2956/2019, pct. 45, p. 5

Date de intrare

Valori comune

f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c
= \frac1,0 · 1,81,5 = 1,20 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16); f_ctk,0,05 (C25/30) din Tabelul 3.1, p. 33)
f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd
= 2,25 · 1 · 1 · 1,20 = 2,70 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2); aderență bună, p. 126)
σ_sd = 1,20 f_yd
= 1,2 · \frac5001,15 = 521,7 MPa
l_b,rqd = (φ)/(4) · \fracσ_sdf_bd
= (16)/(4) · \frac521,72,70 = 772,9 mm
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2), relația (8.3), p. 127)
σ_sd = \fracσ_sdf_yd · f_yd
= 1 · \frac5001,15 = 434,8 MPa
l_b,rqd = (φ)/(4) · \fracσ_sdf_bd
= (16)/(4) · \frac434,82,70 = 644,1 mm
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2), relația (8.3), p. 127)

Rezultate

1

Ancorare

Lungimea de ancorare calculată conform NP 007/2025 și SR EN 1992-1-1:2004.

Lungimea de ancorare l_bd (zonă critică, σ_sd = 1,20·f_yd)
≥ 772,9 mm
l_b,min = \max\0,3 l_b,rqd; 10φ; 100\
= \max\231,9; 160; 100\ = 231,9 mm
l_bd = \max\l_b,rqd; l_b,min\
= \max\772,9; 231,9\ = 772,9 mm
l_bd,NP007 = \max\772,9; 40 d_bl
= 640,0\ = 772,9 mm

α_1…α_5 = 1,0 (fără reduceri — acoperitor). Lungimea se măsoară de la 5·d_bL de la fața elementului în care se ancorează.

NP 007/2025, 6.3.4 (3), (8), (10)–(11), p. 66–67; SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3–8.4.4, p. 127–128

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.
Lungimea ciocului
≥ 282,9 mm
l_drept = b - c - 5 d_bL
= 600 - 30 - 5 · 16 = 490,0 mm
l_cioc = l_bd - l_drept
= 772,9 - 490,0 = 282,9 mm
l_cioc ≥ 12 d_bl = 12 · 16
= 192,0 mm → l_cioc = 282,9 mm

Lungimea se măsoară în lungul axei barei; raza de îndoire nu e scăzută (acoperitor).

NP 007/2025, 6.3.4 (11)–(12), p. 67–68

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.
2

Înnădire prin suprapunere

Lungimea de suprapunere l₀ și condițiile zonei de înnădire determinate conform NP 007/2025, SR EN 1992-1-1:2004 și OMDRAP 2956/2019.

Lungimea de suprapunere l₀ (în afara zonelor critice)
≥ 910,9 mm
α_6 = ((ρ_1)/(25))^0,5
= ((50)/(25))^0,5 = 1,414 → 1,414214
l_0,min = \max\0,3 α_6 l_b,rqd; 15φ; 200\
= \max\273,3; 240; 200\ = 273,3 mm
l_0 = \max\α_6 l_b,rqd; l_0,min\
= \max\910,9; 273,3\ = 910,9 mm
l_0,min,NP007 = 55,00 d_bl
= 55,00 · 16 = 880,0 mm\quad (Tabelul 6.1, 50\%)
l_0 = \max\910,9; 880,0\ = 910,9 mm

α_1…α_5 = 1,0 (fără reduceri — acoperitor).

NP 007/2025, 6.3.4 (9)–(10), Tabelul 6.1, p. 67; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.3, p. 132

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.

Condiții pentru zona de înnădire

  • Distanța maximă dintre armăturile transversale în zona de suprapunere

    s ≤ \min((h)/(4); 100) = \min((500)/(4); 100) = 100,0 mm

    NP 007/2025, 6.3.4 (21), relația (6.50), p. 70; OMDRAP 2956/2019, pct. 45, p. 5

  • Aria minimă a unei ramuri a armăturii transversale în zona de înnădire (același oțel: f_yd = f_ywd)

    A_sw1 ≥ s \fracd_bL50 \fracf_ydf_ywd = 100,0 · (16)/(50) · 1 = 32,0 mm^2

    NP 007/2025, 6.3.4 (22), relația (6.51), p. 70

  • Decalajul longitudinal minim al suprapunerilor vecine

    0,3 l_0 = 0,3 · 910,9 = 273,3 mm

    SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3), p. 131

  • Distanța liberă maximă între barele suprapuse (fără mărirea lui l₀)

    \min\4φ; 50\ = \min\64; 50\ = 50 mm

    SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3), p. 131

  • Bare comprimate: câte o bară transversală de o parte și de alta a suprapunerii, la mai puțin de 4φ de capete

    4φ = 4 · 16 = 64 mm

    SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.4.2 (1), p. 133

  • φ = 16 mm > 14 mm: pe lungimea de suprapunere distanța maximă dintre etrieri (s_cl,tmax) se reduce cu factorul 0,6; cel puțin 3 bare transversale

    SR EN 1992-1-1:2004, 9.5.3 (4)(ii), p. 153

Pereți structurali din beton armat

Ancorarea și înnădirea armăturilor pereților structurali — CR 2-1-1.1/2022, 7.2.4, cu P 100-1/2013 (OMDRAP 2956/2019) și SR EN 1992-1-1.

Condiții

  1. 1.Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    \begingathered f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd \ f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c \ η_1 = 1,0 (aderență bună),\quad 0,7 (nesatisfăcătoare) \ η_2 = \begincases 1,0 & φ ≤ 32 mm \ (132 - φ)/100 & φ > 32 mm \endcases \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  2. 2.Poziția și efortul de calcul la înnădirea barelor pereților, conform CR 2-1-1.1/2022 și P 100-1/2013

    \begingathered σ_sd = 1,25 f_yd \ z ≥ \frach_cr2 (deasupra bazei zonei critice) \ z ≥ \frach_cr3 (sub cota inferioară a zonei critice) \endgathered

    Referința: CR 2-1-1.1/2022, 7.2.4 (1)–(6), p. 54–55; P 100-1/2013, 5.7.3 (5), p. 114; OMDRAP 2956/2019, pct. 45, p. 5

  3. 3.Mărirea lungimii de suprapunere la pereții întinși cu excentricitate mică, conform CR 2-1-1.1/2022

    l_0 · 1,5 (pereți întinși cu excentricitate mică)

    Referința: CR 2-1-1.1/2022, 7.2.4 (7), (9), p. 55

Detalii
Condițiile de aderență după SR EN 1992-1-1, Figura 8.2betonareαa) 45° ≤ α ≤ 90°betonarehb) h ≤ 250 mmbetonare250c) h > 250 mmbetonare300hd) h > 600 mm
aderență bună (η₁ = 1,0)aderență nesatisfăcătoare (η₁ = 0,7)

Cum se stabilesc condițiile de aderență

Condițiile de aderență sunt „bune” când este îndeplinită oricare dintre situațiile:

  • a) barele sunt înclinate față de orizontală cu un unghi α între 45° și 90° (inclusiv barele verticale), în orice element;
  • b) elementul are înălțimea h ≤ 250 mm — toate barele;
  • c) elementul are înălțimea h > 250 mm — barele aflate în cei 250 mm de jos (față de fundul cofrajului);
  • d) elementul are înălțimea h > 600 mm — barele aflate la mai mult de 300 mm sub fața superioară, în direcția betonării.

În toate celelalte cazuri — zonele hașurate — condițiile sunt „nesatisfăcătoare” (η₁ = 0,7), la fel ca pentru barele din elementele turnate în cofraje glisante, cu excepția cazului când se poate demonstra că aderența e bună. De exemplu: barele de la partea superioară a unei grinzi cu h = 500 mm sunt în condiții nesatisfăcătoare (cazul c), iar barele de jos și etrierii verticali — în condiții bune.

Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2) și Figura 8.2, p. 126–127 (schemă refăcută după figură).

  • Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    Valoarea de calcul a efortului unitar ultim de aderență; α_ct = 1,0 (anexa națională), γ_c = 1,5; f_ctk,0,05 se limitează la valoarea clasei C60/75. Condițiile de aderență („bune” sau „în toate celelalte cazuri”) depind de poziția barei la betonare (Figura 8.2) și se aleg în calculator; η_1 = 0,7 și la elementele realizate în cofraje glisante.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  • Poziția și efortul de calcul la înnădirea barelor pereților, conform CR 2-1-1.1/2022 și P 100-1/2013

    La DCM și DCH: armăturile longitudinale nu se înnădesc prin suprapunere în zonele critice (CR 2-1-1.1 e mai restrictiv decât relația (5.48) din P 100-1, care nu se aplică pereților); prin excepție, barele longitudinale din inima pereților (în afara zonelor de capăt și de intersecție) se pot înnădi de la cel puțin h_cr/2 deasupra bazei zonei critice, iar toate barele longitudinale — inclusiv cele din zonele de capăt — de la cel puțin h_cr/3 sub cota inferioară a zonei critice; lungimea de suprapunere se calculează după SR EN 1992-1-1 cu efortul maxim din bară 1,25·f_yd. Pe lungimea de suprapunere a barelor din bulbi, etrierii au s ≤ min(h/4; 100 mm) (P 100-1, 5.7.3 (5), modificat prin OMDRAP 2956/2019). La DCL se aplică SR EN 1992-1-1.

    Sursa: CR 2-1-1.1/2022, 7.2.4 (1)–(6), p. 54–55; P 100-1/2013, 5.7.3 (5), p. 114; OMDRAP 2956/2019, pct. 45, p. 5

  • Mărirea lungimii de suprapunere la pereții întinși cu excentricitate mică, conform CR 2-1-1.1/2022

    La pereții solicitați, la formarea mecanismului plastic, la întindere excentrică cu excentricitate mică, lungimea de suprapunere a armăturilor longitudinale din zonele de capăt sau de intersecție crește cu 50% față de valoarea după SR EN 1992-1-1. Armăturile transversale din inimă se înnădesc cu ramurile orizontale ale etrierilor din zonele de capăt sau de intersecție.

    Sursa: CR 2-1-1.1/2022, 7.2.4 (7), (9), p. 55

Date de intrare

Valori comune

f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c
= \frac1,0 · 1,81,5 = 1,20 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16); f_ctk,0,05 (C25/30) din Tabelul 3.1, p. 33)
f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd
= 2,25 · 1 · 1 · 1,20 = 2,70 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2); aderență bună, p. 126)
σ_sd = 1,25 f_yd
= 1,25 · \frac5001,15 = 543,5 MPa
l_b,rqd = (φ)/(4) · \fracσ_sdf_bd
= (16)/(4) · \frac543,52,70 = 805,2 mm
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2), relația (8.3), p. 127)

Rezultate

1

Ancorare

Lungimea de ancorare calculată conform SR EN 1992-1-1:2004 și CR 2-1-1.1/2022.

Lungimea de ancorare l_bd
≥ 805,2 mm
l_b,min = \max\0,3 l_b,rqd; 10φ; 100\
= \max\241,5; 160; 100\ = 241,5 mm
l_bd = \max\l_b,rqd; l_b,min\
= \max\805,2; 241,5\ = 805,2 mm

α_1…α_5 = 1,0 (fără reduceri — acoperitor). 1,25·f_yd e cerut la suprapuneri (CR 2-1-1.1, 7.2.4); la ancoraj e folosit acoperitor.

SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.4, p. 127–128; CR 2-1-1.1/2022, 7.2.4 (1)–(2), p. 54

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.
Lungimea ciocului
≥ 235,2 mm
l_drept = b - c = 600 - 30 = 570,0 mm
l_cioc = l_bd - l_drept
= 805,2 - 570,0 = 235,2 mm

Lungimea se măsoară în lungul axei barei; raza de îndoire nu e scăzută (acoperitor).

SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (3), p. 127

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.
2

Înnădire prin suprapunere

Lungimea de suprapunere l₀ și condițiile zonei de înnădire determinate conform CR 2-1-1.1/2022 și SR EN 1992-1-1:2004.

Lungimea de suprapunere l₀ (bare din inimă, în afara zonei critice)
≥ 1.138,7 mm
α_6 = ((ρ_1)/(25))^0,5
= ((50)/(25))^0,5 = 1,414 → 1,414214
l_0,min = \max\0,3 α_6 l_b,rqd; 15φ; 200\
= \max\341,6; 240; 200\ = 341,6 mm
l_0 = \max\α_6 l_b,rqd; l_0,min\
= \max\1138,7; 341,6\ = 1138,7 mm

α_1…α_5 = 1,0 (fără reduceri — acoperitor).

CR 2-1-1.1/2022, 7.2.4 (5), p. 54–55; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.3, p. 132

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.

Condiții pentru zona de înnădire

  • Înnădirea barelor din inimă: de la cel puțin h_cr/2 deasupra bazei zonei critice

    \frach_cr2 = (3000)/(2) = 1500,0 mm

    CR 2-1-1.1/2022, 7.2.4 (5), p. 55

  • sau de la cel puțin h_cr/3 sub cota inferioară a zonei critice

    \frach_cr3 = (3000)/(3) = 1000,0 mm

    CR 2-1-1.1/2022, 7.2.4 (6), p. 55

  • Decalajul longitudinal minim al suprapunerilor vecine

    0,3 l_0 = 0,3 · 1138,7 = 341,6 mm

    SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3), p. 131

  • Distanța liberă maximă între barele suprapuse (fără mărirea lui l₀)

    \min\4φ; 50\ = \min\64; 50\ = 50 mm

    SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3), p. 131

Centuri (clădiri din zidărie)

Ancorarea și înnădirea barelor longitudinale ale centurilor — P 100-1/2013, 8.5.4.3.2, cu SR EN 1992-1-1.

Condiții

  1. 1.Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    \begingathered f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd \ f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c \ η_1 = 1,0 (aderență bună),\quad 0,7 (nesatisfăcătoare) \ η_2 = \begincases 1,0 & φ ≤ 32 mm \ (132 - φ)/100 & φ > 32 mm \endcases \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  2. 2.Determinarea lungimii de ancorare, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    \begingathered l_b,rqd = (φ)/(4) · \fracσ_sdf_bd \ l_bd = α_1 α_2 α_3 α_4 α_5 l_b,rqd ≥ l_b,min \ l_b,min = \max\0,3 l_b,rqd; 10φ; 100 mm\ \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2)–(3), 8.4.4 (1), relațiile (8.3)–(8.7), p. 127–128; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.4.4 (1), p. 15

  3. 3.Determinarea lungimii de suprapunere, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    \begingathered l_0 = α_1 … α_6 l_b,rqd ≥ l_0,min \ l_0,min = \max\0,3 α_6 l_b,rqd; 15φ; 200 mm\ \ α_6 = ((ρ_1)/(25))^0,5,\quad 1,0 ≤ α_6 ≤ 1,5 \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3)–(4), 8.7.3 (1), relațiile (8.10)–(8.11), p. 131–132; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.7.3 (1), p. 15; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.4.1, p. 133

  4. 4.Lungimile minime de înnădire și ancorare ale centurilor, conform P 100-1/2013

    \begingathered l_0 ≥ 60 Φ (fără cârlige) \ l_bd ≥ 60 Φ (în centurile perpendiculare) \endgathered

    Referința: P 100-1/2013, 8.5.4.3.2 (7)–(9), p. 200

Detalii
Condițiile de aderență după SR EN 1992-1-1, Figura 8.2betonareαa) 45° ≤ α ≤ 90°betonarehb) h ≤ 250 mmbetonare250c) h > 250 mmbetonare300hd) h > 600 mm
aderență bună (η₁ = 1,0)aderență nesatisfăcătoare (η₁ = 0,7)

Cum se stabilesc condițiile de aderență

Condițiile de aderență sunt „bune” când este îndeplinită oricare dintre situațiile:

  • a) barele sunt înclinate față de orizontală cu un unghi α între 45° și 90° (inclusiv barele verticale), în orice element;
  • b) elementul are înălțimea h ≤ 250 mm — toate barele;
  • c) elementul are înălțimea h > 250 mm — barele aflate în cei 250 mm de jos (față de fundul cofrajului);
  • d) elementul are înălțimea h > 600 mm — barele aflate la mai mult de 300 mm sub fața superioară, în direcția betonării.

În toate celelalte cazuri — zonele hașurate — condițiile sunt „nesatisfăcătoare” (η₁ = 0,7), la fel ca pentru barele din elementele turnate în cofraje glisante, cu excepția cazului când se poate demonstra că aderența e bună. De exemplu: barele de la partea superioară a unei grinzi cu h = 500 mm sunt în condiții nesatisfăcătoare (cazul c), iar barele de jos și etrierii verticali — în condiții bune.

Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2) și Figura 8.2, p. 126–127 (schemă refăcută după figură).

  • Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    Valoarea de calcul a efortului unitar ultim de aderență; α_ct = 1,0 (anexa națională), γ_c = 1,5; f_ctk,0,05 se limitează la valoarea clasei C60/75. Condițiile de aderență („bune” sau „în toate celelalte cazuri”) depind de poziția barei la betonare (Figura 8.2) și se aleg în calculator; η_1 = 0,7 și la elementele realizate în cofraje glisante.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  • Determinarea lungimii de ancorare, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    Lungimea de ancorare de referință și de calcul, pentru barele întinse; la barele comprimate, l_b,min = max{0,6·l_b,rqd; 10φ; 100 mm} (erata AC:2008). Implicit, calculatorul ia α_1…α_5 = 1,0 (varianta acoperitoare); cu „Calcul redus” bifat, α_1 (forma barei) și α_2 (acoperirea) se calculează din c_d după Figura 8.3 și Tabelul 8.2 — α_1 = 0,7 la barele cu cioc sau buclă când c_d > 3φ; α_2 = 1 − 0,15(c_d − φ)/φ la barele drepte, 1 − 0,15(c_d − 3φ)/φ la celelalte, între 0,7 și 1,0; la barele comprimate α_1 = α_2 = 1,0; la înnădiri barele se consideră drepte. α_3 (confinarea prin armătura transversală), α_4 și α_5 rămân 1,0. Lungimile se măsoară în lungul axei barei, inclusiv la barele îndoite: dacă bara nu încape dreaptă în elementul în care se ancorează, restul se realizează ca cioc.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2)–(3), 8.4.4 (1), relațiile (8.3)–(8.7), p. 127–128; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.4.4 (1), p. 15

  • Determinarea lungimii de suprapunere, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    Lungimea de suprapunere de calcul; ρ_1 este proporția barelor înnădite a căror axă se află la mai puțin de 0,65·l_0 de axa înnădirii considerate (Tabelul 8.3: < 25% → 1,0; 33% → 1,15; 50% → 1,4; > 50% → 1,5). Suprapunerile vecine se decalează cu cel puțin 0,3·l_0; distanța liberă între barele suprapuse ≤ 4φ sau 50 mm (altfel l_0 crește cu această distanță); la φ ≥ 20 mm, ΣA_st ≥ 1,0·A_s în zona de suprapunere.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3)–(4), 8.7.3 (1), relațiile (8.10)–(8.11), p. 131–132; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.7.3 (1), p. 15; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.4.1, p. 133

  • Lungimile minime de înnădire și ancorare ale centurilor, conform P 100-1/2013

    Înnădirile barelor longitudinale ale centurilor se fac prin suprapunere, fără cârlige, pe o lungime ≥ 60Φ; secțiunile de înnădire se decalează cu cel puțin 1,00 m și într-o secțiune se înnădesc cel mult 50% din bare. La colțuri, intersecții și ramificații, barele longitudinale se ancorează în centurile perpendiculare pe ≥ 60Φ. Etrierii se îndesesc la cel mult 10 cm pe lungimea de înnădire. Calculatorul compară minimele cu lungimile după SR EN 1992-1-1 și ia valoarea mai mare.

    Sursa: P 100-1/2013, 8.5.4.3.2 (7)–(9), p. 200

Date de intrare

Valori comune

f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c
= \frac1,0 · 1,81,5 = 1,20 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16); f_ctk,0,05 (C25/30) din Tabelul 3.1, p. 33)
f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd
= 2,25 · 1 · 1 · 1,20 = 2,70 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2); aderență bună, p. 126)
σ_sd = \fracσ_sdf_yd · f_yd
= 1 · \frac5001,15 = 434,8 MPa
l_b,rqd = (φ)/(4) · \fracσ_sdf_bd
= (12)/(4) · \frac434,82,70 = 483,1 mm
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2), relația (8.3), p. 127)

Rezultate

1

Ancorare

Lungimea de ancorare calculată conform P 100-1/2013 și SR EN 1992-1-1:2004.

Ancorarea în centurile perpendiculare (colțuri, intersecții, ramificații)
≥ 720,0 mm
l_b,min = \max\0,3 l_b,rqd; 10φ; 100\
= \max\144,9; 120; 100\ = 144,9 mm
l_bd = \max\l_b,rqd; l_b,min\
= \max\483,1; 144,9\ = 483,1 mm
l_bd = \max\483,1; 60 Φ
= 720,0\ = 720,0 mm

Lungimea după SR EN 1992-1-1 (α₁ … α₅ = 1,0) comparată cu minimul de 60Φ.

P 100-1/2013, 8.5.4.3.2 (9), p. 200; SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.4, p. 127–128

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.

Condiții pentru ancorare

  • Barele se fasonează fără cârlige (α₁ = 1,0)

    P 100-1/2013, 8.5.4.3.1 (7), 8.5.4.3.2 (8), p. 199–200

2

Înnădire prin suprapunere

Lungimea de suprapunere l₀ și condițiile zonei de înnădire determinate conform P 100-1/2013 și SR EN 1992-1-1:2004.

Lungimea de suprapunere l₀ (fără cârlige)
≥ 720,0 mm
α_6 = ((ρ_1)/(25))^0,5
= ((50)/(25))^0,5 = 1,414 → 1,414214
l_0,min = \max\0,3 α_6 l_b,rqd; 15φ; 200\
= \max\205,0; 180; 200\ = 205,0 mm
l_0 = \max\α_6 l_b,rqd; l_0,min\
= \max\683,2; 205,0\ = 683,2 mm
l_0 = \max\683,2; 60 Φ
= 720,0\ = 720,0 mm

Lungimea după SR EN 1992-1-1 comparată cu minimul de 60Φ.

P 100-1/2013, 8.5.4.3.2 (8), p. 200; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.3, p. 132

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.

Condiții pentru zona de înnădire

  • Decalajul minim al secțiunilor de înnădire

    \max\1000; 0,3 l_0\ = \max\1000; 216,0\ = 1000,0 mm

    P 100-1/2013, 8.5.4.3.2 (8), p. 200; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3), p. 131

  • Distanța maximă dintre etrieri pe lungimea de înnădire și pe 60 cm la intersecțiile cu stâlpișorii

    s ≤ 100 mm

    P 100-1/2013, 8.5.4.3.2 (7), p. 200

Stâlpișori (zidărie confinată)

Ancorarea și înnădirea barelor longitudinale ale stâlpișorilor — P 100-1/2013, 8.5.4.3.1, și CR 6/2013, 7.2.2, cu SR EN 1992-1-1.

Condiții

  1. 1.Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    \begingathered f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd \ f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c \ η_1 = 1,0 (aderență bună),\quad 0,7 (nesatisfăcătoare) \ η_2 = \begincases 1,0 & φ ≤ 32 mm \ (132 - φ)/100 & φ > 32 mm \endcases \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  2. 2.Determinarea lungimii de ancorare, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    \begingathered l_b,rqd = (φ)/(4) · \fracσ_sdf_bd \ l_bd = α_1 α_2 α_3 α_4 α_5 l_b,rqd ≥ l_b,min \ l_b,min = \max\0,3 l_b,rqd; 10φ; 100 mm\ \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2)–(3), 8.4.4 (1), relațiile (8.3)–(8.7), p. 127–128; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.4.4 (1), p. 15

  3. 3.Determinarea lungimii de suprapunere, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    \begingathered l_0 = α_1 … α_6 l_b,rqd ≥ l_0,min \ l_0,min = \max\0,3 α_6 l_b,rqd; 15φ; 200 mm\ \ α_6 = ((ρ_1)/(25))^0,5,\quad 1,0 ≤ α_6 ≤ 1,5 \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3)–(4), 8.7.3 (1), relațiile (8.10)–(8.11), p. 131–132; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.7.3 (1), p. 15; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.4.1, p. 133

  4. 4.Lungimile minime de înnădire și ancorare ale stâlpișorilor, conform P 100-1/2013 și CR 6/2013

    \begingathered l_0 ≥ 50 Φ;\qquad l_0 ≥ 60 Φ (la bază, cu mustățile) \ l_bd ≥ 60 Φ ≥ 1,0 m (mustăți ancorate în soclu) \endgathered

    Referința: P 100-1/2013, 8.5.4.3.1 (5)–(7), p. 198–199; CR 6/2013, 7.2.2 (2), p. 102

Detalii
Condițiile de aderență după SR EN 1992-1-1, Figura 8.2betonareαa) 45° ≤ α ≤ 90°betonarehb) h ≤ 250 mmbetonare250c) h > 250 mmbetonare300hd) h > 600 mm
aderență bună (η₁ = 1,0)aderență nesatisfăcătoare (η₁ = 0,7)

Cum se stabilesc condițiile de aderență

Condițiile de aderență sunt „bune” când este îndeplinită oricare dintre situațiile:

  • a) barele sunt înclinate față de orizontală cu un unghi α între 45° și 90° (inclusiv barele verticale), în orice element;
  • b) elementul are înălțimea h ≤ 250 mm — toate barele;
  • c) elementul are înălțimea h > 250 mm — barele aflate în cei 250 mm de jos (față de fundul cofrajului);
  • d) elementul are înălțimea h > 600 mm — barele aflate la mai mult de 300 mm sub fața superioară, în direcția betonării.

În toate celelalte cazuri — zonele hașurate — condițiile sunt „nesatisfăcătoare” (η₁ = 0,7), la fel ca pentru barele din elementele turnate în cofraje glisante, cu excepția cazului când se poate demonstra că aderența e bună. De exemplu: barele de la partea superioară a unei grinzi cu h = 500 mm sunt în condiții nesatisfăcătoare (cazul c), iar barele de jos și etrierii verticali — în condiții bune.

Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2) și Figura 8.2, p. 126–127 (schemă refăcută după figură).

  • Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    Valoarea de calcul a efortului unitar ultim de aderență; α_ct = 1,0 (anexa națională), γ_c = 1,5; f_ctk,0,05 se limitează la valoarea clasei C60/75. Condițiile de aderență („bune” sau „în toate celelalte cazuri”) depind de poziția barei la betonare (Figura 8.2) și se aleg în calculator; η_1 = 0,7 și la elementele realizate în cofraje glisante.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  • Determinarea lungimii de ancorare, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    Lungimea de ancorare de referință și de calcul, pentru barele întinse; la barele comprimate, l_b,min = max{0,6·l_b,rqd; 10φ; 100 mm} (erata AC:2008). Implicit, calculatorul ia α_1…α_5 = 1,0 (varianta acoperitoare); cu „Calcul redus” bifat, α_1 (forma barei) și α_2 (acoperirea) se calculează din c_d după Figura 8.3 și Tabelul 8.2 — α_1 = 0,7 la barele cu cioc sau buclă când c_d > 3φ; α_2 = 1 − 0,15(c_d − φ)/φ la barele drepte, 1 − 0,15(c_d − 3φ)/φ la celelalte, între 0,7 și 1,0; la barele comprimate α_1 = α_2 = 1,0; la înnădiri barele se consideră drepte. α_3 (confinarea prin armătura transversală), α_4 și α_5 rămân 1,0. Lungimile se măsoară în lungul axei barei, inclusiv la barele îndoite: dacă bara nu încape dreaptă în elementul în care se ancorează, restul se realizează ca cioc.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2)–(3), 8.4.4 (1), relațiile (8.3)–(8.7), p. 127–128; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.4.4 (1), p. 15

  • Determinarea lungimii de suprapunere, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    Lungimea de suprapunere de calcul; ρ_1 este proporția barelor înnădite a căror axă se află la mai puțin de 0,65·l_0 de axa înnădirii considerate (Tabelul 8.3: < 25% → 1,0; 33% → 1,15; 50% → 1,4; > 50% → 1,5). Suprapunerile vecine se decalează cu cel puțin 0,3·l_0; distanța liberă între barele suprapuse ≤ 4φ sau 50 mm (altfel l_0 crește cu această distanță); la φ ≥ 20 mm, ΣA_st ≥ 1,0·A_s în zona de suprapunere.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3)–(4), 8.7.3 (1), relațiile (8.10)–(8.11), p. 131–132; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.7.3 (1), p. 15; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.4.1, p. 133

  • Lungimile minime de înnădire și ancorare ale stâlpișorilor, conform P 100-1/2013 și CR 6/2013

    Înnădirea barelor longitudinale din stâlpișori se face prin suprapunere, fără cârlige, pe ≥ 50Φ; în secțiunea de la bază (de încastrare), suprapunerea cu mustățile din socluri sau din pereții de subsol se face pe ≥ 60Φ. Mustățile se ancorează în soclu pe minimum 60Φ ≥ 1,0 m, fasonate fără cârlige. La ultimul nivel, barele se ancorează în centuri conform SR EN 1992-1-1. Etrierii se îndesesc la cel mult 10 cm pe lungimea de înnădire. Calculatorul compară minimele cu lungimile după SR EN 1992-1-1 și ia valoarea mai mare.

    Sursa: P 100-1/2013, 8.5.4.3.1 (5)–(7), p. 198–199; CR 6/2013, 7.2.2 (2), p. 102

Date de intrare

Valori comune

f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c
= \frac1,0 · 1,81,5 = 1,20 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16); f_ctk,0,05 (C25/30) din Tabelul 3.1, p. 33)
f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd
= 2,25 · 1 · 1 · 1,20 = 2,70 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2); aderență bună, p. 126)
σ_sd = \fracσ_sdf_yd · f_yd
= 1 · \frac5001,15 = 434,8 MPa
l_b,rqd = (φ)/(4) · \fracσ_sdf_bd
= (12)/(4) · \frac434,82,70 = 483,1 mm
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2), relația (8.3), p. 127)

Rezultate

1

Ancorare

Lungimea de ancorare calculată conform CR 6/2013, SR EN 1992-1-1:2004 și P 100-1/2013.

Ancorarea mustăților în soclu (60Φ ≥ 1,0 m, fără cârlige)
≥ 1.000,0 mm
l_b,min = \max\0,3 l_b,rqd; 10φ; 100\
= \max\144,9; 120; 100\ = 144,9 mm
l_bd = \max\l_b,rqd; l_b,min\
= \max\483,1; 144,9\ = 483,1 mm
l_bd = \max\483,1; 60 Φ
= 720,0; 1000 = 1000,0\ = 1000,0 mm

Lungimea după SR EN 1992-1-1 (α₁ … α₅ = 1,0) comparată cu minimele de 60Φ și 1,0 m.

CR 6/2013, 7.2.2 (2), p. 102; SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.4, p. 127–128

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.
Ancorarea în centura ultimului nivel (SR EN 1992-1-1)
≥ 483,1 mm
l_b,min = \max\0,3 l_b,rqd; 10φ; 100\
= \max\144,9; 120; 100\ = 144,9 mm
l_bd = \max\l_b,rqd; l_b,min\
= \max\483,1; 144,9\ = 483,1 mm

α_1…α_5 = 1,0 (fără reduceri — acoperitor).

P 100-1/2013, 8.5.4.3.1 (6), p. 199; SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.4, p. 127–128

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.

Condiții pentru ancorare

  • Barele se fasonează fără cârlige (α₁ = 1,0)

    P 100-1/2013, 8.5.4.3.1 (7), 8.5.4.3.2 (8), p. 199–200

2

Înnădire prin suprapunere

Lungimea de suprapunere l₀ și condițiile zonei de înnădire determinate conform P 100-1/2013 și SR EN 1992-1-1:2004.

Lungimea de suprapunere l₀ (pe înălțimea nivelului, fără cârlige)
≥ 724,6 mm
α_6 = ((ρ_1)/(25))^0,5
= ((100)/(25))^0,5 = 2,000 → 1,5
l_0,min = \max\0,3 α_6 l_b,rqd; 15φ; 200\
= \max\217,4; 180; 200\ = 217,4 mm
l_0 = \max\α_6 l_b,rqd; l_0,min\
= \max\724,6; 217,4\ = 724,6 mm
l_0 = \max\724,6; 50 Φ
= 600,0\ = 724,6 mm

Lungimea după SR EN 1992-1-1 comparată cu minimul de 50Φ.

P 100-1/2013, 8.5.4.3.1 (7), p. 199; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.3, p. 132

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.

Condiții pentru zona de înnădire

  • Distanța maximă dintre etrieri pe lungimea de înnădire și pe 60 cm sub și peste centuri

    s ≤ 100 mm

    P 100-1/2013, 8.5.4.3.1 (5), p. 198

Plăci (armături de încovoiere)

Ancorarea barelor de placă în reazem și înnădirea lor — SR EN 1992-1-1:2004, capitolul 8.

Condiții

  1. 1.Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    \begingathered f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd \ f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c \ η_1 = 1,0 (aderență bună),\quad 0,7 (nesatisfăcătoare) \ η_2 = \begincases 1,0 & φ ≤ 32 mm \ (132 - φ)/100 & φ > 32 mm \endcases \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  2. 2.Determinarea lungimii de ancorare, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    \begingathered l_b,rqd = (φ)/(4) · \fracσ_sdf_bd \ l_bd = α_1 α_2 α_3 α_4 α_5 l_b,rqd ≥ l_b,min \ l_b,min = \max\0,3 l_b,rqd; 10φ; 100 mm\ \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2)–(3), 8.4.4 (1), relațiile (8.3)–(8.7), p. 127–128; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.4.4 (1), p. 15

  3. 3.Determinarea lungimii de suprapunere, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    \begingathered l_0 = α_1 … α_6 l_b,rqd ≥ l_0,min \ l_0,min = \max\0,3 α_6 l_b,rqd; 15φ; 200 mm\ \ α_6 = ((ρ_1)/(25))^0,5,\quad 1,0 ≤ α_6 ≤ 1,5 \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3)–(4), 8.7.3 (1), relațiile (8.10)–(8.11), p. 131–132; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.7.3 (1), p. 15; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.4.1, p. 133

Detalii
Condițiile de aderență după SR EN 1992-1-1, Figura 8.2betonareαa) 45° ≤ α ≤ 90°betonarehb) h ≤ 250 mmbetonare250c) h > 250 mmbetonare300hd) h > 600 mm
aderență bună (η₁ = 1,0)aderență nesatisfăcătoare (η₁ = 0,7)

Cum se stabilesc condițiile de aderență

Condițiile de aderență sunt „bune” când este îndeplinită oricare dintre situațiile:

  • a) barele sunt înclinate față de orizontală cu un unghi α între 45° și 90° (inclusiv barele verticale), în orice element;
  • b) elementul are înălțimea h ≤ 250 mm — toate barele;
  • c) elementul are înălțimea h > 250 mm — barele aflate în cei 250 mm de jos (față de fundul cofrajului);
  • d) elementul are înălțimea h > 600 mm — barele aflate la mai mult de 300 mm sub fața superioară, în direcția betonării.

În toate celelalte cazuri — zonele hașurate — condițiile sunt „nesatisfăcătoare” (η₁ = 0,7), la fel ca pentru barele din elementele turnate în cofraje glisante, cu excepția cazului când se poate demonstra că aderența e bună. De exemplu: barele de la partea superioară a unei grinzi cu h = 500 mm sunt în condiții nesatisfăcătoare (cazul c), iar barele de jos și etrierii verticali — în condiții bune.

Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2) și Figura 8.2, p. 126–127 (schemă refăcută după figură).

  • Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    Valoarea de calcul a efortului unitar ultim de aderență; α_ct = 1,0 (anexa națională), γ_c = 1,5; f_ctk,0,05 se limitează la valoarea clasei C60/75. Condițiile de aderență („bune” sau „în toate celelalte cazuri”) depind de poziția barei la betonare (Figura 8.2) și se aleg în calculator; η_1 = 0,7 și la elementele realizate în cofraje glisante.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  • Determinarea lungimii de ancorare, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    Lungimea de ancorare de referință și de calcul, pentru barele întinse; la barele comprimate, l_b,min = max{0,6·l_b,rqd; 10φ; 100 mm} (erata AC:2008). Implicit, calculatorul ia α_1…α_5 = 1,0 (varianta acoperitoare); cu „Calcul redus” bifat, α_1 (forma barei) și α_2 (acoperirea) se calculează din c_d după Figura 8.3 și Tabelul 8.2 — α_1 = 0,7 la barele cu cioc sau buclă când c_d > 3φ; α_2 = 1 − 0,15(c_d − φ)/φ la barele drepte, 1 − 0,15(c_d − 3φ)/φ la celelalte, între 0,7 și 1,0; la barele comprimate α_1 = α_2 = 1,0; la înnădiri barele se consideră drepte. α_3 (confinarea prin armătura transversală), α_4 și α_5 rămân 1,0. Lungimile se măsoară în lungul axei barei, inclusiv la barele îndoite: dacă bara nu încape dreaptă în elementul în care se ancorează, restul se realizează ca cioc.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2)–(3), 8.4.4 (1), relațiile (8.3)–(8.7), p. 127–128; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.4.4 (1), p. 15

  • Determinarea lungimii de suprapunere, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    Lungimea de suprapunere de calcul; ρ_1 este proporția barelor înnădite a căror axă se află la mai puțin de 0,65·l_0 de axa înnădirii considerate (Tabelul 8.3: < 25% → 1,0; 33% → 1,15; 50% → 1,4; > 50% → 1,5). Suprapunerile vecine se decalează cu cel puțin 0,3·l_0; distanța liberă între barele suprapuse ≤ 4φ sau 50 mm (altfel l_0 crește cu această distanță); la φ ≥ 20 mm, ΣA_st ≥ 1,0·A_s în zona de suprapunere.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3)–(4), 8.7.3 (1), relațiile (8.10)–(8.11), p. 131–132; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.7.3 (1), p. 15; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.4.1, p. 133

Date de intrare

Valori comune

f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c
= \frac1,0 · 1,81,5 = 1,20 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16); f_ctk,0,05 (C25/30) din Tabelul 3.1, p. 33)
f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd
= 2,25 · 1 · 1 · 1,20 = 2,70 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2); aderență bună, p. 126)
σ_sd = \fracσ_sdf_yd · f_yd
= 1 · \frac5001,15 = 434,8 MPa
l_b,rqd = (φ)/(4) · \fracσ_sdf_bd
= (16)/(4) · \frac434,82,70 = 644,1 mm
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2), relația (8.3), p. 127)

Rezultate

1

Ancorare

Lungimea de ancorare calculată conform SR EN 1992-1-1:2004.

Lungimea de ancorare l_bd (bare întinse)
≥ 644,1 mm
l_b,min = \max\0,3 l_b,rqd; 10φ; 100\
= \max\193,2; 160; 100\ = 193,2 mm
l_bd = \max\l_b,rqd; l_b,min\
= \max\644,1; 193,2\ = 644,1 mm

α_1…α_5 = 1,0 (fără reduceri — acoperitor).

SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.4 (1), relațiile (8.4)–(8.7), p. 127–128

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.
Lungimea ciocului
≥ 424,1 mm
l_drept = b - c = 250 - 30 = 220,0 mm
l_cioc = l_bd - l_drept
= 644,1 - 220,0 = 424,1 mm

Lungimea se măsoară în lungul axei barei; raza de îndoire nu e scăzută (acoperitor).

SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (3), 8.4.4, p. 127–128

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.

Condiții pentru ancorare

  • Reazeme marginale: l_bd se măsoară de la linia de contact dintre element și reazem; aria armăturii inferioare ancorate ≥ β₂ = 0,25 din cea din câmp

    SR EN 1992-1-1:2004, 9.2.1.4 (1), (3), p. 145

  • Reazeme intermediare: lungimea de ancorare a barelor drepte inferioare

    l ≥ 10 φ = 10 · 16 = 160 mm

    SR EN 1992-1-1:2004, 9.2.1.5 (2), p. 146

2

Înnădire prin suprapunere

Lungimea de suprapunere l₀ și condițiile zonei de înnădire determinate conform SR EN 1992-1-1:2004.

Lungimea de suprapunere l₀
≥ 910,9 mm
α_6 = ((ρ_1)/(25))^0,5
= ((50)/(25))^0,5 = 1,414 → 1,414214
l_0,min = \max\0,3 α_6 l_b,rqd; 15φ; 200\
= \max\273,3; 240; 200\ = 273,3 mm
l_0 = \max\α_6 l_b,rqd; l_0,min\
= \max\910,9; 273,3\ = 910,9 mm

α_1…α_5 = 1,0 (fără reduceri — acoperitor).

SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.3 (1), relațiile (8.10)–(8.11), p. 132; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.7.3 (1), p. 15

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.

Condiții pentru zona de înnădire

  • Decalajul longitudinal minim al suprapunerilor vecine

    0,3 l_0 = 0,3 · 910,9 = 273,3 mm

    SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3), p. 131

  • Distanța liberă maximă între barele suprapuse (fără mărirea lui l₀)

    \min\4φ; 50\ = \min\64; 50\ = 50 mm

    SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3), p. 131

Infrastructură

Grinzi de fundare, fundații continue, grinzi de echilibrare, radiere și socluri — P 100-1/2013, 5.8 (comportare elastică sau cu deformații plastice), NP 112/2014, NP 007/2025, CR 6/2013, cu SR EN 1992-1-1.

Grinzi de fundare, fundații continue și grinzi de echilibrare

Ancorarea și înnădirea barelor longitudinale și ancorarea armăturii transversale a tălpii — P 100-1/2013, 5.8, NP 112/2014, II.7.5, NP 007/2025, 6.2.5, cu SR EN 1992-1-1.

Condiții

  1. 1.Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    \begingathered f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd \ f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c \ η_1 = 1,0 (aderență bună),\quad 0,7 (nesatisfăcătoare) \ η_2 = \begincases 1,0 & φ ≤ 32 mm \ (132 - φ)/100 & φ > 32 mm \endcases \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  2. 2.Determinarea lungimii de ancorare, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    \begingathered l_b,rqd = (φ)/(4) · \fracσ_sdf_bd \ l_bd = α_1 α_2 α_3 α_4 α_5 l_b,rqd ≥ l_b,min \ l_b,min = \max\0,3 l_b,rqd; 10φ; 100 mm\ \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2)–(3), 8.4.4 (1), relațiile (8.3)–(8.7), p. 127–128; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.4.4 (1), p. 15

  3. 3.Determinarea lungimii de suprapunere, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    \begingathered l_0 = α_1 … α_6 l_b,rqd ≥ l_0,min \ l_0,min = \max\0,3 α_6 l_b,rqd; 15φ; 200 mm\ \ α_6 = ((ρ_1)/(25))^0,5,\quad 1,0 ≤ α_6 ≤ 1,5 \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3)–(4), 8.7.3 (1), relațiile (8.10)–(8.11), p. 131–132; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.7.3 (1), p. 15; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.4.1, p. 133

  4. 4.Comportarea la seism a fundațiilor și infrastructurii, conform P 100-1/2013

    \begingathered infrastructură elastică: SR EN 1992-1-1 \ cu deformații plastice: regulile DCH / DCM ale suprastructurii \endgathered

    Referința: P 100-1/2013, 5.8.1 (2)–(4), 5.8.2 (5), p. 114–115; P 100-1/2013, 5.7.1 (4), p. 112; OMDRAP 2956/2019, pct. 42, p. 5; NP 112/2014, II.9.1, p. 84

  5. 5.Ancorarea armăturii transversale a tălpii fundațiilor continue, conform NP 112/2014

    l_bd ≥ 15 Φ_L

    Referința: NP 112/2014, II.7.5.1, II.7.5.2 (2), p. 63–64; P 100-1/2013, 5.8.2 (3), p. 115

  6. 6.Ancorajele și înnădirile grinzilor de echilibrare, conform NP 007/2025

    l_bd ≥ 40 d_bl,\qquad l_0 ≥ 40 … 60 d_bl (Tabelul 6.1)

    Referința: NP 007/2025, 6.2.5 (2)–(3), p. 57; NP 007/2025, 6.3.4, p. 66–70

  7. 7.Efortul de calcul, lungimea minimă de ancorare și ciocul în zonele critice ale cadrelor, conform NP 007/2025 și P 100-1/2013

    \begingathered σ_sd = 1,20 f_yd (zone critice) \ l_bd ≥ 40 d_bl; \qquad l_cioc ≥ 12 d_bl \endgathered

    Referința: NP 007/2025, 6.3.4 (2)–(4), (8), (11)–(13), relația (6.46), p. 66–68; P 100-1/2013, 5.7.1 (4), p. 112; OMDRAP 2956/2019, pct. 42, p. 5

  8. 8.Lungimea minimă de înnădire prin suprapunere la cadre (Tabelul 6.1), conform NP 007/2025

    l_0 ≥ \begincases 40 d_bl & < 25\% \ 45 d_bl & 33\% \ 55 d_bl & 50\% \ 60 d_bl & > 50\% \endcases

    Referința: NP 007/2025, 6.3.4 (9)–(10), Tabelul 6.1, p. 67; P 100-1/2013, 5.7.2.2 (1), p. 114

  9. 9.Armătura transversală în zonele de suprapunere, conform NP 007/2025 și P 100-1/2013 (cu OMDRAP 2956/2019)

    s ≤ \min((h)/(4); 100 mm), \qquad A_sw1 ≥ s \fracd_bL50 \fracf_ydf_ywd

    Referința: NP 007/2025, 6.3.4 (21)–(22), relațiile (6.50)–(6.51), p. 70; P 100-1/2013, 5.7.3 (5)–(6), p. 114; OMDRAP 2956/2019, pct. 45, p. 5

Detalii
Condițiile de aderență după SR EN 1992-1-1, Figura 8.2betonareαa) 45° ≤ α ≤ 90°betonarehb) h ≤ 250 mmbetonare250c) h > 250 mmbetonare300hd) h > 600 mm
aderență bună (η₁ = 1,0)aderență nesatisfăcătoare (η₁ = 0,7)

Cum se stabilesc condițiile de aderență

Condițiile de aderență sunt „bune” când este îndeplinită oricare dintre situațiile:

  • a) barele sunt înclinate față de orizontală cu un unghi α între 45° și 90° (inclusiv barele verticale), în orice element;
  • b) elementul are înălțimea h ≤ 250 mm — toate barele;
  • c) elementul are înălțimea h > 250 mm — barele aflate în cei 250 mm de jos (față de fundul cofrajului);
  • d) elementul are înălțimea h > 600 mm — barele aflate la mai mult de 300 mm sub fața superioară, în direcția betonării.

În toate celelalte cazuri — zonele hașurate — condițiile sunt „nesatisfăcătoare” (η₁ = 0,7), la fel ca pentru barele din elementele turnate în cofraje glisante, cu excepția cazului când se poate demonstra că aderența e bună. De exemplu: barele de la partea superioară a unei grinzi cu h = 500 mm sunt în condiții nesatisfăcătoare (cazul c), iar barele de jos și etrierii verticali — în condiții bune.

Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2) și Figura 8.2, p. 126–127 (schemă refăcută după figură).

  • Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    Valoarea de calcul a efortului unitar ultim de aderență; α_ct = 1,0 (anexa națională), γ_c = 1,5; f_ctk,0,05 se limitează la valoarea clasei C60/75. Condițiile de aderență („bune” sau „în toate celelalte cazuri”) depind de poziția barei la betonare (Figura 8.2) și se aleg în calculator; η_1 = 0,7 și la elementele realizate în cofraje glisante.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  • Determinarea lungimii de ancorare, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    Lungimea de ancorare de referință și de calcul, pentru barele întinse; la barele comprimate, l_b,min = max{0,6·l_b,rqd; 10φ; 100 mm} (erata AC:2008). Implicit, calculatorul ia α_1…α_5 = 1,0 (varianta acoperitoare); cu „Calcul redus” bifat, α_1 (forma barei) și α_2 (acoperirea) se calculează din c_d după Figura 8.3 și Tabelul 8.2 — α_1 = 0,7 la barele cu cioc sau buclă când c_d > 3φ; α_2 = 1 − 0,15(c_d − φ)/φ la barele drepte, 1 − 0,15(c_d − 3φ)/φ la celelalte, între 0,7 și 1,0; la barele comprimate α_1 = α_2 = 1,0; la înnădiri barele se consideră drepte. α_3 (confinarea prin armătura transversală), α_4 și α_5 rămân 1,0. Lungimile se măsoară în lungul axei barei, inclusiv la barele îndoite: dacă bara nu încape dreaptă în elementul în care se ancorează, restul se realizează ca cioc.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2)–(3), 8.4.4 (1), relațiile (8.3)–(8.7), p. 127–128; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.4.4 (1), p. 15

  • Determinarea lungimii de suprapunere, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    Lungimea de suprapunere de calcul; ρ_1 este proporția barelor înnădite a căror axă se află la mai puțin de 0,65·l_0 de axa înnădirii considerate (Tabelul 8.3: < 25% → 1,0; 33% → 1,15; 50% → 1,4; > 50% → 1,5). Suprapunerile vecine se decalează cu cel puțin 0,3·l_0; distanța liberă între barele suprapuse ≤ 4φ sau 50 mm (altfel l_0 crește cu această distanță); la φ ≥ 20 mm, ΣA_st ≥ 1,0·A_s în zona de suprapunere.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3)–(4), 8.7.3 (1), relațiile (8.10)–(8.11), p. 131–132; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.7.3 (1), p. 15; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.4.1, p. 133

  • Comportarea la seism a fundațiilor și infrastructurii, conform P 100-1/2013

    Fundațiile și infrastructura preiau acțiunea seismică. Dacă eforturile aplicate lor sunt reacțiunile unei structuri disipative proiectate prin ierarhizarea capacităților de rezistență, infrastructura are, de regulă, comportare elastică și se dimensionează după SR EN 1992-1-1 (ancoraje și înnădiri fără majorări seismice). Dacă nu se poate evita solicitarea dincolo de pragul elastic, elementele se proiectează după regulile suprastructurii cu clasa de ductilitate înaltă sau medie — la grinzi, regulile de cadru din NP 007 (1,20·f_yd în zonele critice, l_bd ≥ 40·d, Tabelul 6.1); la DCH, lungimile de ancorare sunt cu 20% mai mari decât după SR EN 1992-1-1. La un răspuns cvasi-elastic (q ≤ 1,5), ca pentru elementele care nu se proiectează pentru a prelua acțiunea seismică. Zonele de intersecție dintre elementele verticale și grinzile de fundare se tratează ca noduri grindă-stâlp.

    Sursa: P 100-1/2013, 5.8.1 (2)–(4), 5.8.2 (5), p. 114–115; P 100-1/2013, 5.7.1 (4), p. 112; OMDRAP 2956/2019, pct. 42, p. 5; NP 112/2014, II.9.1, p. 84

  • Ancorarea armăturii transversale a tălpii fundațiilor continue, conform NP 112/2014

    Înălțimea la marginea fundației continue se stabilește astfel încât să fie asigurată lungimea de ancoraj a armăturilor transversale de pe talpă: l_bd ≥ 15·Φ_L, unde Φ_L este diametrul barelor longitudinale. Armătura longitudinală a grinzii de fundare urmează regulile de la grinzile din suprastructură; la partea de sus și de jos a grinzilor de fundare se prevăd armături continue pe toată lungimea (P 100-1).

    Sursa: NP 112/2014, II.7.5.1, II.7.5.2 (2), p. 63–64; P 100-1/2013, 5.8.2 (3), p. 115

  • Ancorajele și înnădirile grinzilor de echilibrare, conform NP 007/2025

    Grinzile de echilibrare respectă condițiile de alcătuire și armare pentru grinzi din NP 007/2025: ancorajele și înnădirile se calculează ca la grinzile de cadru (6.3.4), cu efortul 1,20·f_yd pe zonele critice, l_bd ≥ 40·d_bl, l_0 după Tabelul 6.1 și înnădirile în afara nodurilor și a zonelor critice, la cel puțin 1,5·h_w de capete.

    Sursa: NP 007/2025, 6.2.5 (2)–(3), p. 57; NP 007/2025, 6.3.4, p. 66–70

  • Efortul de calcul, lungimea minimă de ancorare și ciocul în zonele critice ale cadrelor, conform NP 007/2025 și P 100-1/2013

    Lungimile de ancorare și de înnădire se stabilesc din efortul din bară la formarea mecanismului plastic; pe lungimea zonelor critice, efortul de proiectare din armăturile longitudinale este 1,20·f_yd. Lungimea de ancorare se măsoară de la 5·d_bL de la fața elementului în care se ancorează; barele de grindă care se opresc în noduri se îndoaie în interiorul carcasei stâlpului, cu partea dreaptă a ciocului ≥ 12·d_bl, cu cel mult o îndoire. P 100-1/2013 (5.7.1 (4), modificat prin OMDRAP 2956/2019 pct. 42) cere la DCH lungimi de ancorare ale barelor întinse cu 20% mai mari decât după SR EN 1992-1-1; textele nu precizează dacă majorarea se cumulează cu 1,20·f_yd din NP 007 — la DCH calculatorul le calculează pe amândouă și ia maximul.

    Sursa: NP 007/2025, 6.3.4 (2)–(4), (8), (11)–(13), relația (6.46), p. 66–68; P 100-1/2013, 5.7.1 (4), p. 112; OMDRAP 2956/2019, pct. 42, p. 5

  • Lungimea minimă de înnădire prin suprapunere la cadre (Tabelul 6.1), conform NP 007/2025

    Valorile minime ale lungimii de înnădire prin suprapunere, după raportul dintre aria armăturilor înnădite în secțiune și aria tuturor armăturilor (Tabelul 6.1), cu interpolare liniară — în calculator între 25% și 33% și între 33% și 50%, iar peste 50% 60·d_bl. Dacă forța axială din stâlp e de întindere în combinația seismică, lungimile de ancorare și de înnădire cresc cu 50% (și P 100-1, 5.7.2.2). Minimul se aplică oricărei înnădiri, inclusiv celei din zona critică (relația (6.49)). Raportul din Tabelul 6.1 (aria barelor înnădite / aria tuturor barelor din secțiune) nu e definit la fel ca ρ_1 din SR EN 1992-1-1; calculatorul folosește aceeași valoare pentru ambele.

    Sursa: NP 007/2025, 6.3.4 (9)–(10), Tabelul 6.1, p. 67; P 100-1/2013, 5.7.2.2 (1), p. 114

  • Armătura transversală în zonele de suprapunere, conform NP 007/2025 și P 100-1/2013 (cu OMDRAP 2956/2019)

    Distanța dintre armăturile transversale în zonele de suprapunere (h — înălțimea secțiunii; aceeași formă în P 100-1, 5.7.3 (5), modificat prin OMDRAP 2956/2019 pct. 45) și aria unei ramuri a armăturii transversale în zona de înnădire.

    Sursa: NP 007/2025, 6.3.4 (21)–(22), relațiile (6.50)–(6.51), p. 70; P 100-1/2013, 5.7.3 (5)–(6), p. 114; OMDRAP 2956/2019, pct. 45, p. 5

Date de intrare

Valori comune

f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c
= \frac1,0 · 1,81,5 = 1,20 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16); f_ctk,0,05 (C25/30) din Tabelul 3.1, p. 33)
f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd
= 2,25 · 1 · 1 · 1,20 = 2,70 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2); aderență bună, p. 126)
σ_sd = \fracσ_sdf_yd · f_yd
= 1 · \frac5001,15 = 434,8 MPa
l_b,rqd = (φ)/(4) · \fracσ_sdf_bd
= (16)/(4) · \frac434,82,70 = 644,1 mm
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2), relația (8.3), p. 127)

Rezultate

1

Ancorare

Lungimea de ancorare calculată conform P 100-1/2013, SR EN 1992-1-1:2004 și NP 112/2014.

Lungimea de ancorare l_bd a barelor longitudinale
≥ 644,1 mm
l_b,min = \max\0,3 l_b,rqd; 10φ; 100\
= \max\193,2; 160; 100\ = 193,2 mm
l_bd = \max\l_b,rqd; l_b,min\
= \max\644,1; 193,2\ = 644,1 mm

α_1…α_5 = 1,0 (fără reduceri — acoperitor).

P 100-1/2013, 5.8.1 (2), p. 114; SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.4, p. 127–128

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.
Lungimea ciocului
≥ 74,1 mm
l_drept = b - c = 600 - 30 = 570,0 mm
l_cioc = l_bd - l_drept
= 644,1 - 570,0 = 74,1 mm

Lungimea se măsoară în lungul axei barei; raza de îndoire nu e scăzută (acoperitor).

SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (3), 8.4.4, p. 127–128

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.
Ancorarea armăturii transversale a tălpii (l_bd ≥ 15·Φ_L)
≥ 483,1 mm
l_b,rqd = (12)/(4) · \frac434,82,70 = 483,1 mm
l_b,min = \max\0,3 l_b,rqd; 10φ; 100\
= \max\144,9; 120; 100\ = 144,9 mm
l_bd = \max\l_b,rqd; l_b,min\
= \max\483,1; 144,9\ = 483,1 mm
l_bd = \max\483,1; 15 Φ_L
= 15 · 16 = 240,0\ = 483,1 mm

α_1…α_5 = 1,0 (fără reduceri — acoperitor). Minimul NP 112 se raportează la diametrul barelor longitudinale Φ_L; înălțimea la marginea fundației se alege astfel încât să asigure această lungime.

NP 112/2014, II.7.5.1, p. 63; SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.4, p. 127–128

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.
2

Înnădire prin suprapunere

Lungimea de suprapunere l₀ și condițiile zonei de înnădire determinate conform P 100-1/2013, NP 112/2014 și SR EN 1992-1-1:2004.

Lungimea de suprapunere l₀ a barelor longitudinale
≥ 910,9 mm
α_6 = ((ρ_1)/(25))^0,5
= ((50)/(25))^0,5 = 1,414 → 1,414214
l_0,min = \max\0,3 α_6 l_b,rqd; 15φ; 200\
= \max\273,3; 240; 200\ = 273,3 mm
l_0 = \max\α_6 l_b,rqd; l_0,min\
= \max\910,9; 273,3\ = 910,9 mm

α_1…α_5 = 1,0 (fără reduceri — acoperitor). Armăturile de sus și de jos sunt continue pe toată lungimea grinzii (înnădite, nu întrerupte).

P 100-1/2013, 5.8.1 (2), 5.8.2 (3), p. 114–115; NP 112/2014, II.7.5.2 (2), p. 64; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.3, p. 132

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.

Condiții pentru zona de înnădire

  • Decalajul longitudinal minim al suprapunerilor vecine

    0,3 l_0 = 0,3 · 910,9 = 273,3 mm

    SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3), p. 131

  • Distanța liberă maximă între barele suprapuse (fără mărirea lui l₀)

    \min\4φ; 50\ = \min\64; 50\ = 50 mm

    SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3), p. 131

  • La partea de sus și la cea de jos a grinzilor de fundare și de echilibrare se prevăd armături continue pe toată lungimea (înnădite, nu întrerupte)

    P 100-1/2013, 5.8.2 (3), p. 115

Radier general

Ancorarea și înnădirea barelor plăcii radierului — P 100-1/2013, 5.8, NP 112/2014, II.8, cu SR EN 1992-1-1.

Condiții

  1. 1.Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    \begingathered f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd \ f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c \ η_1 = 1,0 (aderență bună),\quad 0,7 (nesatisfăcătoare) \ η_2 = \begincases 1,0 & φ ≤ 32 mm \ (132 - φ)/100 & φ > 32 mm \endcases \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  2. 2.Determinarea lungimii de ancorare, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    \begingathered l_b,rqd = (φ)/(4) · \fracσ_sdf_bd \ l_bd = α_1 α_2 α_3 α_4 α_5 l_b,rqd ≥ l_b,min \ l_b,min = \max\0,3 l_b,rqd; 10φ; 100 mm\ \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2)–(3), 8.4.4 (1), relațiile (8.3)–(8.7), p. 127–128; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.4.4 (1), p. 15

  3. 3.Determinarea lungimii de suprapunere, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    \begingathered l_0 = α_1 … α_6 l_b,rqd ≥ l_0,min \ l_0,min = \max\0,3 α_6 l_b,rqd; 15φ; 200 mm\ \ α_6 = ((ρ_1)/(25))^0,5,\quad 1,0 ≤ α_6 ≤ 1,5 \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3)–(4), 8.7.3 (1), relațiile (8.10)–(8.11), p. 131–132; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.7.3 (1), p. 15; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.4.1, p. 133

  4. 4.Comportarea la seism a fundațiilor și infrastructurii, conform P 100-1/2013

    \begingathered infrastructură elastică: SR EN 1992-1-1 \ cu deformații plastice: regulile DCH / DCM ale suprastructurii \endgathered

    Referința: P 100-1/2013, 5.8.1 (2)–(4), 5.8.2 (5), p. 114–115; P 100-1/2013, 5.7.1 (4), p. 112; OMDRAP 2956/2019, pct. 42, p. 5; NP 112/2014, II.9.1, p. 84

Detalii
Condițiile de aderență după SR EN 1992-1-1, Figura 8.2betonareαa) 45° ≤ α ≤ 90°betonarehb) h ≤ 250 mmbetonare250c) h > 250 mmbetonare300hd) h > 600 mm
aderență bună (η₁ = 1,0)aderență nesatisfăcătoare (η₁ = 0,7)

Cum se stabilesc condițiile de aderență

Condițiile de aderență sunt „bune” când este îndeplinită oricare dintre situațiile:

  • a) barele sunt înclinate față de orizontală cu un unghi α între 45° și 90° (inclusiv barele verticale), în orice element;
  • b) elementul are înălțimea h ≤ 250 mm — toate barele;
  • c) elementul are înălțimea h > 250 mm — barele aflate în cei 250 mm de jos (față de fundul cofrajului);
  • d) elementul are înălțimea h > 600 mm — barele aflate la mai mult de 300 mm sub fața superioară, în direcția betonării.

În toate celelalte cazuri — zonele hașurate — condițiile sunt „nesatisfăcătoare” (η₁ = 0,7), la fel ca pentru barele din elementele turnate în cofraje glisante, cu excepția cazului când se poate demonstra că aderența e bună. De exemplu: barele de la partea superioară a unei grinzi cu h = 500 mm sunt în condiții nesatisfăcătoare (cazul c), iar barele de jos și etrierii verticali — în condiții bune.

Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2) și Figura 8.2, p. 126–127 (schemă refăcută după figură).

  • Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    Valoarea de calcul a efortului unitar ultim de aderență; α_ct = 1,0 (anexa națională), γ_c = 1,5; f_ctk,0,05 se limitează la valoarea clasei C60/75. Condițiile de aderență („bune” sau „în toate celelalte cazuri”) depind de poziția barei la betonare (Figura 8.2) și se aleg în calculator; η_1 = 0,7 și la elementele realizate în cofraje glisante.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  • Determinarea lungimii de ancorare, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    Lungimea de ancorare de referință și de calcul, pentru barele întinse; la barele comprimate, l_b,min = max{0,6·l_b,rqd; 10φ; 100 mm} (erata AC:2008). Implicit, calculatorul ia α_1…α_5 = 1,0 (varianta acoperitoare); cu „Calcul redus” bifat, α_1 (forma barei) și α_2 (acoperirea) se calculează din c_d după Figura 8.3 și Tabelul 8.2 — α_1 = 0,7 la barele cu cioc sau buclă când c_d > 3φ; α_2 = 1 − 0,15(c_d − φ)/φ la barele drepte, 1 − 0,15(c_d − 3φ)/φ la celelalte, între 0,7 și 1,0; la barele comprimate α_1 = α_2 = 1,0; la înnădiri barele se consideră drepte. α_3 (confinarea prin armătura transversală), α_4 și α_5 rămân 1,0. Lungimile se măsoară în lungul axei barei, inclusiv la barele îndoite: dacă bara nu încape dreaptă în elementul în care se ancorează, restul se realizează ca cioc.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2)–(3), 8.4.4 (1), relațiile (8.3)–(8.7), p. 127–128; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.4.4 (1), p. 15

  • Determinarea lungimii de suprapunere, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    Lungimea de suprapunere de calcul; ρ_1 este proporția barelor înnădite a căror axă se află la mai puțin de 0,65·l_0 de axa înnădirii considerate (Tabelul 8.3: < 25% → 1,0; 33% → 1,15; 50% → 1,4; > 50% → 1,5). Suprapunerile vecine se decalează cu cel puțin 0,3·l_0; distanța liberă între barele suprapuse ≤ 4φ sau 50 mm (altfel l_0 crește cu această distanță); la φ ≥ 20 mm, ΣA_st ≥ 1,0·A_s în zona de suprapunere.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3)–(4), 8.7.3 (1), relațiile (8.10)–(8.11), p. 131–132; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.7.3 (1), p. 15; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.4.1, p. 133

  • Comportarea la seism a fundațiilor și infrastructurii, conform P 100-1/2013

    Fundațiile și infrastructura preiau acțiunea seismică. Dacă eforturile aplicate lor sunt reacțiunile unei structuri disipative proiectate prin ierarhizarea capacităților de rezistență, infrastructura are, de regulă, comportare elastică și se dimensionează după SR EN 1992-1-1 (ancoraje și înnădiri fără majorări seismice). Dacă nu se poate evita solicitarea dincolo de pragul elastic, elementele se proiectează după regulile suprastructurii cu clasa de ductilitate înaltă sau medie — la grinzi, regulile de cadru din NP 007 (1,20·f_yd în zonele critice, l_bd ≥ 40·d, Tabelul 6.1); la DCH, lungimile de ancorare sunt cu 20% mai mari decât după SR EN 1992-1-1. La un răspuns cvasi-elastic (q ≤ 1,5), ca pentru elementele care nu se proiectează pentru a prelua acțiunea seismică. Zonele de intersecție dintre elementele verticale și grinzile de fundare se tratează ca noduri grindă-stâlp.

    Sursa: P 100-1/2013, 5.8.1 (2)–(4), 5.8.2 (5), p. 114–115; P 100-1/2013, 5.7.1 (4), p. 112; OMDRAP 2956/2019, pct. 42, p. 5; NP 112/2014, II.9.1, p. 84

  • Înnădirea barelor plăcii radierului, conform NP 112/2014

    Înnădirea barelor plăcii radierului se face prin petrecere (suprapunere, după SR EN 1992-1-1) sau prin sudare pentru barele cu diametre mari (Φ = 25…40 mm); NP 112 nu dă o lungime minimă proprie. Mustățile stâlpilor și pereților se ancorează în radier ca în fundații (pereți: CR 2-1-1.1 și SR EN 1992-1-1).

    Sursa: NP 112/2014, II.8.3 (4), II.8.4 (4), p. 81–82

Date de intrare

Valori comune

f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c
= \frac1,0 · 1,81,5 = 1,20 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16); f_ctk,0,05 (C25/30) din Tabelul 3.1, p. 33)
f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd
= 2,25 · 1 · 1 · 1,20 = 2,70 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2); aderență bună, p. 126)
σ_sd = \fracσ_sdf_yd · f_yd
= 1 · \frac5001,15 = 434,8 MPa
l_b,rqd = (φ)/(4) · \fracσ_sdf_bd
= (16)/(4) · \frac434,82,70 = 644,1 mm
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2), relația (8.3), p. 127)

Rezultate

1

Ancorare

Lungimea de ancorare calculată conform P 100-1/2013 și SR EN 1992-1-1:2004.

Lungimea de ancorare l_bd
≥ 644,1 mm
l_b,min = \max\0,3 l_b,rqd; 10φ; 100\
= \max\193,2; 160; 100\ = 193,2 mm
l_bd = \max\l_b,rqd; l_b,min\
= \max\644,1; 193,2\ = 644,1 mm

α_1…α_5 = 1,0 (fără reduceri — acoperitor).

P 100-1/2013, 5.8.1 (2), p. 114; SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.4, p. 127–128

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.
Lungimea ciocului
≥ 74,1 mm
l_drept = b - c = 600 - 30 = 570,0 mm
l_cioc = l_bd - l_drept
= 644,1 - 570,0 = 74,1 mm

Lungimea se măsoară în lungul axei barei; raza de îndoire nu e scăzută (acoperitor).

SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (3), 8.4.4, p. 127–128

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.
2

Înnădire prin suprapunere

Lungimea de suprapunere l₀ și condițiile zonei de înnădire determinate conform NP 112/2014 și SR EN 1992-1-1:2004.

Lungimea de suprapunere l₀ (petrecere)
≥ 910,9 mm
α_6 = ((ρ_1)/(25))^0,5
= ((50)/(25))^0,5 = 1,414 → 1,414214
l_0,min = \max\0,3 α_6 l_b,rqd; 15φ; 200\
= \max\273,3; 240; 200\ = 273,3 mm
l_0 = \max\α_6 l_b,rqd; l_0,min\
= \max\910,9; 273,3\ = 910,9 mm

α_1…α_5 = 1,0 (fără reduceri — acoperitor).

NP 112/2014, II.8.3 (4), p. 81; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.3, p. 132

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.

Condiții pentru zona de înnădire

  • Decalajul longitudinal minim al suprapunerilor vecine

    0,3 l_0 = 0,3 · 910,9 = 273,3 mm

    SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3), p. 131

  • Distanța liberă maximă între barele suprapuse (fără mărirea lui l₀)

    \min\4φ; 50\ = \min\64; 50\ = 50 mm

    SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3), p. 131

Grinzi și centuri de soclu

Ancorarea și înnădirea barelor grinzilor și centurilor de soclu — la pardoseala parterului după SR EN 1992-1-1 (CR 6/2013, 7.2), la planșeul peste subsol cu regulile centurilor (P 100-1/2013, 8.5.4.3.2).

Condiții

  1. 1.Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    \begingathered f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd \ f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c \ η_1 = 1,0 (aderență bună),\quad 0,7 (nesatisfăcătoare) \ η_2 = \begincases 1,0 & φ ≤ 32 mm \ (132 - φ)/100 & φ > 32 mm \endcases \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  2. 2.Determinarea lungimii de ancorare, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    \begingathered l_b,rqd = (φ)/(4) · \fracσ_sdf_bd \ l_bd = α_1 α_2 α_3 α_4 α_5 l_b,rqd ≥ l_b,min \ l_b,min = \max\0,3 l_b,rqd; 10φ; 100 mm\ \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2)–(3), 8.4.4 (1), relațiile (8.3)–(8.7), p. 127–128; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.4.4 (1), p. 15

  3. 3.Determinarea lungimii de suprapunere, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    \begingathered l_0 = α_1 … α_6 l_b,rqd ≥ l_0,min \ l_0,min = \max\0,3 α_6 l_b,rqd; 15φ; 200 mm\ \ α_6 = ((ρ_1)/(25))^0,5,\quad 1,0 ≤ α_6 ≤ 1,5 \endgathered

    Referința: SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3)–(4), 8.7.3 (1), relațiile (8.10)–(8.11), p. 131–132; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.7.3 (1), p. 15; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.4.1, p. 133

  4. 4.Lungimile minime de înnădire și ancorare ale centurilor, conform P 100-1/2013

    \begingathered l_0 ≥ 60 Φ (fără cârlige) \ l_bd ≥ 60 Φ (în centurile perpendiculare) \endgathered

    Referința: P 100-1/2013, 8.5.4.3.2 (7)–(9), p. 200

Detalii
Condițiile de aderență după SR EN 1992-1-1, Figura 8.2betonareαa) 45° ≤ α ≤ 90°betonarehb) h ≤ 250 mmbetonare250c) h > 250 mmbetonare300hd) h > 600 mm
aderență bună (η₁ = 1,0)aderență nesatisfăcătoare (η₁ = 0,7)

Cum se stabilesc condițiile de aderență

Condițiile de aderență sunt „bune” când este îndeplinită oricare dintre situațiile:

  • a) barele sunt înclinate față de orizontală cu un unghi α între 45° și 90° (inclusiv barele verticale), în orice element;
  • b) elementul are înălțimea h ≤ 250 mm — toate barele;
  • c) elementul are înălțimea h > 250 mm — barele aflate în cei 250 mm de jos (față de fundul cofrajului);
  • d) elementul are înălțimea h > 600 mm — barele aflate la mai mult de 300 mm sub fața superioară, în direcția betonării.

În toate celelalte cazuri — zonele hașurate — condițiile sunt „nesatisfăcătoare” (η₁ = 0,7), la fel ca pentru barele din elementele turnate în cofraje glisante, cu excepția cazului când se poate demonstra că aderența e bună. De exemplu: barele de la partea superioară a unei grinzi cu h = 500 mm sunt în condiții nesatisfăcătoare (cazul c), iar barele de jos și etrierii verticali — în condiții bune.

Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2) și Figura 8.2, p. 126–127 (schemă refăcută după figură).

  • Determinarea efortului unitar ultim de aderență, conform SR EN 1992-1-1 și anexei naționale

    Valoarea de calcul a efortului unitar ultim de aderență; α_ct = 1,0 (anexa națională), γ_c = 1,5; f_ctk,0,05 se limitează la valoarea clasei C60/75. Condițiile de aderență („bune” sau „în toate celelalte cazuri”) depind de poziția barei la betonare (Figura 8.2) și se aleg în calculator; η_1 = 0,7 și la elementele realizate în cofraje glisante.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2), p. 126; SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16), p. 33; SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008, 3.1.6 (2)P, p. 5

  • Determinarea lungimii de ancorare, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    Lungimea de ancorare de referință și de calcul, pentru barele întinse; la barele comprimate, l_b,min = max{0,6·l_b,rqd; 10φ; 100 mm} (erata AC:2008). Implicit, calculatorul ia α_1…α_5 = 1,0 (varianta acoperitoare); cu „Calcul redus” bifat, α_1 (forma barei) și α_2 (acoperirea) se calculează din c_d după Figura 8.3 și Tabelul 8.2 — α_1 = 0,7 la barele cu cioc sau buclă când c_d > 3φ; α_2 = 1 − 0,15(c_d − φ)/φ la barele drepte, 1 − 0,15(c_d − 3φ)/φ la celelalte, între 0,7 și 1,0; la barele comprimate α_1 = α_2 = 1,0; la înnădiri barele se consideră drepte. α_3 (confinarea prin armătura transversală), α_4 și α_5 rămân 1,0. Lungimile se măsoară în lungul axei barei, inclusiv la barele îndoite: dacă bara nu încape dreaptă în elementul în care se ancorează, restul se realizează ca cioc.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2)–(3), 8.4.4 (1), relațiile (8.3)–(8.7), p. 127–128; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.4.4 (1), p. 15

  • Determinarea lungimii de suprapunere, conform SR EN 1992-1-1 și eratei AC:2008

    Lungimea de suprapunere de calcul; ρ_1 este proporția barelor înnădite a căror axă se află la mai puțin de 0,65·l_0 de axa înnădirii considerate (Tabelul 8.3: < 25% → 1,0; 33% → 1,15; 50% → 1,4; > 50% → 1,5). Suprapunerile vecine se decalează cu cel puțin 0,3·l_0; distanța liberă între barele suprapuse ≤ 4φ sau 50 mm (altfel l_0 crește cu această distanță); la φ ≥ 20 mm, ΣA_st ≥ 1,0·A_s în zona de suprapunere.

    Sursa: SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3)–(4), 8.7.3 (1), relațiile (8.10)–(8.11), p. 131–132; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.7.3 (1), p. 15; SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.4.1, p. 133

  • Înnădirea și ancorarea barelor în socluri, conform CR 6/2013

    La infrastructura clădirilor din zidărie, acoperirea cu beton, înnădirea și ancorarea barelor se fac conform SR EN 1992-1-1 și reglementărilor privind fundațiile de suprafață — nu există o lungime minimă proprie și nici majorări seismice. Centurile din soclu au aria armăturii cel puțin 1,20 din cea a centurii celei mai armate de deasupra; continuitatea armăturilor longitudinale nu se întrerupe la golurile pentru instalații.

    Sursa: CR 6/2013, 7.2 (1)–(2), 7.2.2 (1), p. 102; NP 112/2014, II.7.7.2–II.7.7.3, p. 67–70

  • Lungimile minime de înnădire și ancorare ale centurilor, conform P 100-1/2013

    Înnădirile barelor longitudinale ale centurilor se fac prin suprapunere, fără cârlige, pe o lungime ≥ 60Φ; secțiunile de înnădire se decalează cu cel puțin 1,00 m și într-o secțiune se înnădesc cel mult 50% din bare. La colțuri, intersecții și ramificații, barele longitudinale se ancorează în centurile perpendiculare pe ≥ 60Φ. Etrierii se îndesesc la cel mult 10 cm pe lungimea de înnădire. Calculatorul compară minimele cu lungimile după SR EN 1992-1-1 și ia valoarea mai mare.

    Sursa: P 100-1/2013, 8.5.4.3.2 (7)–(9), p. 200

Date de intrare

Valori comune

f_ctd = \fracα_ct f_ctk,0,05γ_c
= \frac1,0 · 1,81,5 = 1,20 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 3.1.6 (2)P, relația (3.16); f_ctk,0,05 (C25/30) din Tabelul 3.1, p. 33)
f_bd = 2,25 η_1 η_2 f_ctd
= 2,25 · 1 · 1 · 1,20 = 2,70 MPa
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.2 (2), relația (8.2); aderență bună, p. 126)
σ_sd = \fracσ_sdf_yd · f_yd
= 1 · \frac5001,15 = 434,8 MPa
l_b,rqd = (φ)/(4) · \fracσ_sdf_bd
= (16)/(4) · \frac434,82,70 = 644,1 mm
(SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (2), relația (8.3), p. 127)

Rezultate

1

Ancorare

Lungimea de ancorare calculată conform SR EN 1992-1-1:2004.

Lungimea de ancorare l_bd (bare întinse)
≥ 644,1 mm
l_b,min = \max\0,3 l_b,rqd; 10φ; 100\
= \max\193,2; 160; 100\ = 193,2 mm
l_bd = \max\l_b,rqd; l_b,min\
= \max\644,1; 193,2\ = 644,1 mm

α_1…α_5 = 1,0 (fără reduceri — acoperitor).

SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.4 (1), relațiile (8.4)–(8.7), p. 127–128

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.
Lungimea ciocului
≥ 274,1 mm
l_drept = b - c = 400 - 30 = 370,0 mm
l_cioc = l_bd - l_drept
= 644,1 - 370,0 = 274,1 mm

Lungimea se măsoară în lungul axei barei; raza de îndoire nu e scăzută (acoperitor).

SR EN 1992-1-1:2004, 8.4.3 (3), 8.4.4, p. 127–128

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.
2

Înnădire prin suprapunere

Lungimea de suprapunere l₀ și condițiile zonei de înnădire determinate conform SR EN 1992-1-1:2004.

Lungimea de suprapunere l₀
≥ 910,9 mm
α_6 = ((ρ_1)/(25))^0,5
= ((50)/(25))^0,5 = 1,414 → 1,414214
l_0,min = \max\0,3 α_6 l_b,rqd; 15φ; 200\
= \max\273,3; 240; 200\ = 273,3 mm
l_0 = \max\α_6 l_b,rqd; l_0,min\
= \max\910,9; 273,3\ = 910,9 mm

α_1…α_5 = 1,0 (fără reduceri — acoperitor).

SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.3 (1), relațiile (8.10)–(8.11), p. 132; SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008, 8.7.3 (1), p. 15

Lungime propusă

Introdu lungimea propusă.

Condiții pentru zona de înnădire

  • Decalajul longitudinal minim al suprapunerilor vecine

    0,3 l_0 = 0,3 · 910,9 = 273,3 mm

    SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3), p. 131

  • Distanța liberă maximă între barele suprapuse (fără mărirea lui l₀)

    \min\4φ; 50\ = \min\64; 50\ = 50 mm

    SR EN 1992-1-1:2004, 8.7.2 (3), p. 131

Detalii

Materiale: fck și fctk,0,05 din SR EN 1992-1-1:2004, Tabelul 3.1 (p. 28); fyk din NE 013/2026, Anexa A, tabelul A1 (p. 41); γc = 1,5 și γs = 1,15 (Tabelul 2.1N, adoptat de anexa națională); αct = 1,0 (anexa națională). Paginile sunt cele din PDF-ul documentului pe platformă.

Implicit, calculatorul ia α1 … α5 = 1,0 (varianta acoperitoare). Cu „Calcul redus” bifat, cd se stabilește după Figura 8.3 din SR EN 1992-1-1 din forma barei, distanța liberă a, acoperirea laterală c1 și acoperirea c, iar α1 și α2 după Tabelul 8.2; α3 (confinarea prin armătura transversală), α4 și α5 rămân 1,0. Nu sunt tratate: diametrul dornului de îndoire (Tabelul 8.1N), ancorarea cu bare transversale sudate (8.6), pachetele de bare (8.9) și armăturile pretensionate (8.10).